Cum îţi certifici cunoştinţele de limbă străină ca să te angajezi în străinătate
Discutând cu o parte din studenţii noştri înainte de un workshop, a reieşit - ceea ce oricum era deja de multă vreme evident ca tendinţă - că mulţi dintre ei urmează facultatea în primul rând pentru a profesa în străinătate aceeaşi meserie, dar pe bani mult mai mulţi.
Aşa stând lucrurile este părerea noastră, aici, la Centrul de Consiliere si Orientare Profesională al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova, că se impune nevoia unui articol cu rol de informare sau poate chiar de atenţionare asupra felului în care aceia dintre studenţi care ţintesc către asta ar trebui să se pregătească.
Ne vom ocupa însă aici doar de o parte a pregătirii, şi anume cea care se referă la înlăturarea barierei de limbaj dintre angajator şi noul cadru medical angajat în oricare din statele U.E. Bineînţeles că pregătirea profesională vine pe primul plan (să fim între cei mai buni la toate capitolele); în acelaşi timp, să fim buni vorbitori ai limbii ţării în care avem de gând să profesăm este iar o prioritate de top. Pot fi cel mai bun dintre cei buni, dar cum voi înţelege despre ce e vorba, cum voi răspunde la solicitări şi cum mă voi face util dacă nu înţeleg ce spun ceilalţi? Ar merita adăugat aici, doar pentru conştientizarea importanţei, că nu e de-ajuns doar să mă descurc cât de cât, ci este nevoie să fiu aproximativ egal dacă nu chiar pe picior de egalitate atât cu ceilalţi colegi cu care interacţionez în timpul serviciului, cât şi cu clienţii/pacienţii mei. Altfel nu voi fi maxim de eficient, nu voi putea da (arăta) cât şi ce ştiu.
O primă recomandare ar fi să luăm în serios învăţarea limbilor străine. O dată la facultate, că tot intră în curriculum, şi sunt (sau ar trebui să fie) centrate pe achiziţionarea a cât mai mulţi termeni de specialitate, astfel facilitându-se o uşoară tranziţie către lucrul efectiv în medii profesionale din străinătate şi o uşoară asimilare a literaturii străine de specialitate (pe care e obligatoriu să o studiez). Pe urmă, nu e de neglijat orice formă de pregătire suplimentară pe direcţie lingvistică. De la a merge şi studia cu bursă, în străinătate, profitând de faptul că ai ocazia de a interacţiona profesional cu vorbitori nativi, până la a citi mult în limba străină care te interesează (de preferat literatură de specialitate pentru a forma vocabularul) sau pregătire suplimentară plătită: meditaţii particulare, cursuri online etc.
Pentru ţările membre ale Uniunii Europene, se acceptă la angajare un singur tip de CV, şi anume cel european. Puteţi găsi pe site-ul Centrului de Consiliere şi Orientare Profesională al UMF din Craiova modele şi indicaţii de completare, sau vă puteţi înscrie chiar şi la workshop-uri pe această temă tot aici. De altfel şi întreg internetul este plin de sfaturi practice despre cum se construieşte şi ce se scrie în CV. Un sfat important la capitolul acesta este să vă construiţi un CV bun în limba maternă şi apoi să vi-l traduceţi în limba vizată de voi. Poate fi un plus la angajare să dai angajatorului un CV în limba lui. În timp ce pentru unii angajatori asta este chiar o condiţie obligatorie pentru a trece de prima triere.
Că tot vorbim despre CV, pe lângă toate informaţiile importante legate de ce şcoli, cursuri, formări aţi urmat, cum aţi performat pe la scoală, cu ce rezultate şi toate chestiunile profesionale, după cum probabil ştiţi, un subcapitol este "Aptitudini şi competenţe personale", respectiv: "Limbi străine". Aici, un organism internaţional pe nume Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi Străine (Common European Framework of Reference for Languages - CEFR) spune că cei care învaţă o limbă străină pot fi împărţiţi în trei mari categorii (A - începător, B - mediu, C - avansat), care la rândul lor se mai pot împărţi în câte două. În total şase categorii. La asta se referă acele calificative exprimate prin litere şi cifre care ar trebui obligatoriu să apară pentru fiecare limbă străină trecută în CV-ul vostru. Respectiv A1, A2, B1, B2, C1 şi în final C2 şi care se acordă pe fiecare dintre cele 3 ramuri: înţelegere, scris şi vorbit în limba străină respectivă.
CEFR descrie clar ceea ce un student ar trebui să fie capabil să facă la capitolul înţelegere (ascultare şi citire), vorbire (conversaţie şi discurs) şi scriere la fiecare nivel. Iată:
Sursa: ® https://europass.cedefop.europa.eu/ro/home ® http://europass.cedefop.europa.eu/ro/resources/european-language-levels-cefr |
||
Înţelegere |
Ascultare |
A1 - Pot să înţeleg expresii cunoscute si propoziţii foarte simple referitoare la mine, la familie şi la împrejurări concrete, când se vorbeşte rar şi cu claritate. |
A2 - Pot să înţeleg expresii şi cuvinte uzuale frecvent întâlnite pe teme ce au relevanţă imediată pentru mine personal (de ex., informaţii simple despre mine şi familia mea, cumpărături, zona unde locuiesc , activitatea profesională). Pot să înţeleg punctele esenţiale din anunţuri şi mesaje scurte, simple şi clare. |
||
B1 - Pot să înţeleg punctele esenţiale în vorbirea standard clară pe teme familiare referitoare la activitatea profesională, scoală, petrecerea timpului liber etc. Pot să înţeleg ideea principală din multe programe radio sau TV pe teme de actualitate sau de interes personal sau profesional, dacă sunt prezentate într-o manieră relativ clară şi lentă. |
||
B2 - Pot să înţeleg conferinţe şi discursuri destul de lungi şi să urmăresc chiar şi o argumentare complexă, dacă subiectul îmi este relativ cunoscut. Pot să înţeleg majoritatea emisiunilor TV de ştiri şi a programelor de actualităţi. Pot să înţeleg majoritatea filmelor în limbaj standard. |
||
C1 - Pot să înţeleg un discurs lung, chiar dacă nu este clar structurat, iar conexiunile sunt numai implicite şi nu semnalate în mod explicit. Pot să înţeleg programe de televiziune şi filme fără prea mare efort. |
||
C2 - Nu am nici o dificultate în a înţelege limba vorbită, indiferent dacă este vorba despre comunicarea directă sau în transmisiuni radio, sau TV, chiar dacă ritmul este cel rapid al vorbitorilor nativi, cu condiţia de a avea timp să mă familiarizez cu un anumit accent. |
||
Citire |
A1 - Pot să înţeleg nume cunoscute, cuvinte şi propoziţii foarte simple, de exemplu, din anunţuri, afişe sau cataloage. |
|
A2 - Pot să citesc texte foarte scurte şi simple. Pot să găsesc anumite informaţii previzibile în diverse materiale cotidiene (de ex., reclame, prospecte, meniuri, orare) şi pot să înţeleg scrisori personale scurte şi simple. |
||
B1 - Pot să înţeleg texte redactate, în principal, într-un limbaj uzual sau referitor la activitatea mea profesională. Pot să înţeleg descrierea evenimentelor, exprimarea sentimentelor şi a urărilor din scrisori personale. |
||
B2 - Pot să citesc articole şi rapoarte pe teme contemporane, în care autorii adoptă anumite atitudini şi puncte de vedere. Pot să înţeleg proză literară contemporană. |
||
C1 - Pot să înţeleg texte faptice şi literare lungi şi complexe, sesizând diferenţele stilistice. Pot să înţeleg articolele specializate şi instrucţiunile tehnice lungi, chiar dacă nu se referă la domeniul meu. |
||
C2 - Pot să citesc cu uşurinţă orice tip de text, chiar dacă este abstract sau complex din punct de vedere lingvistic sau al structurii, de exemplu, manuale, articole specializate şi opere literare. |
Sursa: ® https://europass.cedefop.europa.eu/ro/home ® http://europass.cedefop.europa.eu/ro/resources/european-language-levels-cefr |
||
Vorbire |
Partici- pare la conver- saţie |
A1 - Pot să comunic într-o conversaţie simplă, cu condiţia ca interlocutorul să fie dispus să repete sau să reformuleze frazele sale într-un ritm mai lent şi să mă ajute să formulez ceea ce încerc să spun. Pot să formulez întrebări simple pe teme cunoscute sau de necesitate imediată şi să răspund la asemenea întrebări. |
A2 - Pot să comunic în situaţii simple şi uzuale care presupun un schimb de informaţii simplu şi direct pe teme şi despre activităţi familiare. Pot să particip la discuţii foarte scurte, chiar dacă, în general, nu înţeleg suficient pentru a întreţine o conversaţie. |
||
B1 - Pot să fac faţă în majoritatea situaţiilor care pot să apară în cursul unei călătorii printr-o regiune unde este vorbită limba. Pot să particip fără pregătire prealabilă la o conversaţie pe teme familiare, de interes personal sau referitoare la viata cotidiană (de ex. familie, petrecerea timpului liber, călătoriile, activitatea profesională şi actualităţi). |
||
B2 - Pot să comunic cu un grad de spontaneitate şi de fluentă care fac posibilă participarea normală la o conversaţie cu interlocutori nativi. Pot să particip activ la o conversaţie în situaţii familiare, exprimându-mi şi susţinându-mi opiniile. |
||
C1 - Pot să mă exprim fluent şi spontan, fără a fi nevoie să-mi caut cuvintele în mod prea vizibil. Pot să utilizez limba în mod flexibil şi eficient în relaţii sociale şi în scopuri profesionale. Pot să-mi formulez ideile şi punctele de vedere cu precizie şi să-mi conectez intervenţiile bine de cele ale interlocutorilor mei. |
||
C2 - Pot să particip fără efort la orice conversaţie sau discuţie şi sunt familiarizat(ă) cu expresiile idiomatice şi colocviale. Pot să mă exprim fluent şi să exprim cu precizie nuanţe fine de sens. În caz de dificultate, pot să reiau ideea şi să-mi restructurez formularea cu abilitate, în aşa fel încât dificultatea să nu fie sesizată. |
||
Discurs oral |
A1 - Pot să utilizez expresii şi fraze simple pentru a descrie unde locuiesc şi oamenii pe care îi cunosc. |
|
A2 - Pot să utilizez o serie de expresii şi fraze pentru o descriere simplă a familiei mele şi a altor persoane, a condiţiilor de viată, a studiilor şi a activităţii mele profesionale prezente sau recente. |
||
B1 - Pot să leg expresii şi să mă exprim coerent într-o manieră simplă pentru a descrie experienţe şi evenimente, visele mele, speranţele şi obiectivele mele. Pot să îmi argumentez şi explic pe scurt opiniile şi planurile. Pot să povestesc o întâmplare sau să relatez intriga unei cărţi sau a unui film şi să-mi exprim reacţiile. |
||
B2 - Pot să prezint descrieri clare şi detaliate într-o gamă vastă de subiecte legate de domeniul meu de interes. Pot să dezvolt un punct de vedere pe o temă de actualitate, arătând avantajele şi dezavantajele diferitelor opţiuni. |
||
C1 - Pot să prezent descrieri clare şi detaliate pe teme complexe, integrând subtemele, dezvoltând anumite puncte şi terminându-mi intervenţia cu o concluzie adecvată. |
||
C2 - Pot să prezint o descriere sau o argumentaţie cu claritate şi fluentă, într-un un stil adaptat contextului; cu o structură logică eficientă, care să ajute auditoriul să sesizeze şi să retină punctele semnificative. |
Sursa: ® https://europass.cedefop.europa.eu/ro/home ® http://europass.cedefop.europa.eu/ro/resources/european-language-levels-cefr |
|
Scriere |
A1 - Pot să scriu o carte poştală scurtă şi simplă, de exemplu, cu salutări din vacantă. Pot să completez formulare cu detalii personale, de exemplu, numele, naţionalitatea şi adresa mea pe un formular de hotel. |
A2 - Pot să scriu mesaje scurte şi simple. Pot să scriu o scrisoare personală foarte simplă, de exemplu, de mulţumire. |
|
B1 - Pot să scriu un text simplu şi coerent pe teme familiare sau de interes personal. Pot să scriu scrisori personale descriind experienţe şi impresii. |
|
B2 - Pot să scriu texte clare şi detaliate într-o gamă vastă de subiecte legate de domeniul meu de interes. Pot să scriu un eseu sau un raport, transmiţând informaţii sau argumentând în favoarea sau împotriva unui punct de vedere. Pot să scriu scrisori subliniind semnificaţia pe care o atribui personal evenimentelor sau experienţelor. |
|
C1 - Pot să mă exprim prin texte clare, bine structurate, dezvoltând punctele de vedere. Pot să tratez subiecte complexe într-o scrisoare, un eseu sau un raport, subliniind aspectele pe care le consider importante. Pot să selectez un stil adecvat destinatarului. |
|
C2 - Pot să scriu texte clare, cursive, adaptate stilistic contextului. Pot să redactez scrisori, rapoarte sau articole complexe, cu o structură logică clară, care să-l ajute pe cititor să sesizeze şi să retină aspectele semnificative. Pot să redactez rezumate sau recenzii ale unor lucrări de specialitate sau opere literare. |
Pe site-uri specializate şi nu numai (de exemplu chiar si pe wikipedia.org - http://en.wikipedia.org/wiki/Common_European_Framework_of_Reference_for_Languages) puteţi găsi informaţii complete despre mult mai multe limbi decât cele comune (engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană), informaţii care cuprind orientativ şi un număr de ore necesar pregătirii fiecărui nivel, dar şi echivalenţe între eventuale atestări pe continente diferite, sau între diferite teste susţinute pentru aceeaşi limbă străină.
Care sunt însă testele acceptate? Ei bine, să le luăm pe rând:
1. Pentru ENGLEZĂ avem cele mai multe variante.
Cambridge English (http://www.cambridgeenglish.org/) este un departament al universităţii Cambridge. Cunoscut si sub numele de ESOL (English for Speakers of Other Languages). Ei oferă atestări recunoscute peste tot în lume de către mii de angajatori, univerităţi şi ministere ca fiind o dovadă a abilităţii de a folosi limba engleză.
2. Limba FRANCEZĂ poate fi evaluată cu ajutorul a două teste - DELF şi DALF. Institutul Francez din România explică faptul că cele două teste sunt complementare, şi respectă prevederile CEFR încă din anul 2005. Aceste diplome sunt valabile pe termen nelimitat. Sunt recunoscute internaţional şi untilizate de către ministerele de externe responsabile de educaţie.
Mai există însă şi alte tipuri de teste, fiecare adresând nevoi diferite:
3. GERMANA poate fi evaluată şi atestată prin intemediul Goethe Institut din România, iar testele prin care se poate face asta sunt două la număr:
4. Pentru limba SPANIOLĂ Institutul Cervantes pune la dispoziţie:
5. Şi pentru a ne certifica limba ITALIANĂ avem câteva posibilităţi, în funcţie de instituţia care a construit şi eliberează atestatul.
Astfel avem de la Università per Stranieri di Perugia:
Università per Stranieri di Siena propune testul:
Încă două teste mai pot oferi certificări, şi anume IT - aparţinând Università degli Studi Roma Tre, sau PLIDA (Progetto Lingua Italiana Dante Alighieri) aparţinând Societa Dante Alighieri.
Dintre toate acestea, totuşi, CILS şi CELI sunt cele mai cunoscute. Ele confirmă cunoaşterea limbii italiene de către străini şi sunt recunoscute de Ministerul Afacerilor Externe al Italiei. Certificatele pot fi utilizate în scopuri profesionale, educaţionale şi personale. Certificatele CELI sînt recunoscute oficial de către universităţile, companiile internaţionale şi structurile guvernametale din lumea întreagă. Deţinerea unui certificat de tip CILS sau CELI vă poate ajuta să intraţi la studii în universitate sau colegiu, vă poate îmbunătăţi competenţele profesionale şi vă pot ajuta să aflaţi nivelul de cunoaştere a limbii italiеne.
Ca o încheiere, reţineţi câteva aspecte:
SURSE:
https://europass.cedefop.europa.eu/ro/home
http://en.wikipedia.org/wiki/Common_European_Framework_of_Reference_for_Languages
http://www.cambridgeenglish.org
http://www.institutfrancais-roumanie.com
http://www.francais.cci-paris-idf.fr
http://www.goethe.de/lrn/prj/pba/bes/tdf/mat/enindex.htm
http://www.goethe.de/ins/ro/ro/buk.html
http://www.cervantes.to/romanian/
http://bucarest.cervantes.es/ro/default.shtm
http://www.iicbucarest.esteri.it/IIC_Bucarest/
http://www.iicbucarest.esteri.it/IIC_Bucarest/Menu/Imparare_Italiano/Certificazioni/
http://www.ccicluj.it/index.php/ro/certificari-lingvistice.html
http://www.iltc.md/ro/italiana/italiana-specializata
http://cils.unistrasi.it/94/28/Come_si_svolgono_gli_esami_CILS.htm
*** acest articol a fost scris în colaborare cu dl. Iulian Fira, trainer de limba engleză - www.iulianfira.ro
Copyright © 2014 Centrul de Consiliere și Orientare Profesională. Toate drepturile rezervate.